Istoria CO2


Istoria intelegerii umane asupra dioxidului de carbon (CO2)

Dioxidul de carbon (CO2) sau “spiritul mineral” cum era denumit in evul mediu, a fost pus in evidenta pentru prima data alaturi de binecunoscuta apa minerala obtinuta din surse naturale” – Din trecutul balnear al romaniei – Aurel Pricajan.

Dioxidul de carbon (CO2) a fost unul dintre primele gaze descrise ca o substanta distincta de aer. In secolul al XVII-lea, chimistul flamand Jan Baptista van Helmont observa ca atunci cand un carbune este ars intr-un vas inchis, masa de cenusa rezultata este mai mica decat a carbunelui original. Interpretarea sa a fost ca restul de carbune s-a transformat intr-o substanta invizibila si el a numit-o “gaz” sau ” spirit salbatic ” (spiritus sylvestre).

Incepand cu anii 1750 medicul scotian Joseph Black a reusit sa produca un gaz pe care el l-a numit “aer fix” si a studiat proprietatile acestuia. Ulterior, in 1772, chimistul englez Joseph Priestley a publicat o lucrare intitulata “Impregnarea apei cu aer fix”. El a descris un proces chimic de producere a dioxidului de carbon (CO2) si care, prin agitare se dizolva intr-un bol de apa. Acest lucru a fost in realitate inventarea apei minerale.

Dioxidul de carbon (CO2) a fost prima data lichefiat (prin cresterea presiunii) in 1823 de catre Humphry Davy si Michael Faraday.

Cea mai veche descriere a dioxidului de carbon (CO2) solid a fost data in 1834 de catre Charles Thilorier, care a deschis un container presurizat de dioxid de carbon (CO2) lichid. A observat ca prin evaporare rapida a lichidului are loc racirea produsului si se formeaza “zapada” de CO2 solid.